Vreau să mă transform într-o energie pură,
Să fiu viteza fără formă ca un spot trecând prin toate,
Să simt gustul tuturor esențelor în gură,
Să fiu panaceu împotriva lui „nu știu”, să cuprind tot ceea ce se poate.

Să fiu o valoare imanentă ființării
Ce crește progresiv pe erecte secunde,
Spațiul în care mă dilat la limita țării
Să se întoarcă îmbogățit în cerul intim cu etaje scunde.

„A fi” să nască copii puterii absolute
Care să conducă bătrânii ce-și lasă senectutea în lucruri,
Din forța înnoirii peste valuri desuete să facă plute,
Din puritate să crească aripi în zbor vertical înțepând cruguri.

„A nu fi” prinde rădăcini negre prin seva „non”
Din care curg invers tulpini erecte înfipte în cer,
O rană de neființă în care se ascunde un avorton
Se deschide din „a nu fi”, bulversând un truism sincer.